În lumea radioamatorismului, această abordare se numește folosirea coaxialului ca și contragreutate controlată (coaxial counterpoise). În loc să pui un fir separat pentru contragreutate, lași o porțiune precisă din tresa cablului coaxial să își facă de cap (în sensul bun) și să preia curentul de retur, după care pui șocul RF (common mode choke) ca să oprești curentul de mod comun înainte de a ajunge în stație.
Regula generală - lungimea ideală a tresei
Pentru ca tresa să funcționeze eficient ca o contragreutate fără a crea rezonanțe ciudate sau a aduce prea mult RF înapoi în echipamente, lungimea optimă a cablului de la transformator (balun/unun 49:1) până la șocul RF este de $0.05 \lambda$ până la $0.08 \lambda$ (unde $\lambda$ este lungimea de undă a celei mai joase benzi pe care va lucra antena).
În practică, cea mai utilizată valoare de consens este de aproximativ $0.05 \lambda$.
Formulă și exemple practice
Formula de calcul pentru lungimea fizică a cablului (luând în calcul că vorbim despre frecvența celei mai joase benzi) este:
$$L = \frac{300}{f_{\text{MHz}}} \times 0.05 \times VF$$
Unde $VF$ este factorul de viteză al cablului coaxial (de exemplu, $\approx 0.66$ pentru RG58 standard cu dielectric solid sau $\approx 0.82$ pentru cablurile cu spumă precum cele din gama Ecoflex/Hyperflex).
NOTĂ IMPORTANTĂ
Deși curentul de mod comun circulă pe exteriorul tresei (unde ghidajul undei e aerul, deci factorul de viteză ar fi teoretic aproape de 1, în realitate, izolația exterioară din PVC/PE a cablului încetinește unda. Pentru o contragreutate din coaxial, majoritatea experților recomandă folosirea unui factor de compromis de $\approx 0.95$ (nu cel intern al cablului), deoarece curentul "vede" exteriorul mantalei.
Dacă aplicăm o lungime electrică simplă (fără scurtare severă, considerând mantaua exterioară ca un fir izolat, $VF \approx 0.95 - 0.98$):
| Cea mai joasă frecvență | Lungimea recomandată a coaxialului |
| Banda de 80m (~3.5 MHz) | ~4.1 - 4.3 metri |
| Banda de 40m (~7.0 MHz) | ~2.1 - 2.2 metri |
| Banda de 20m (~14.0 MHz) | ~1.0 - 1.1 metri |
De ce această lungime și ce trebuie să eviți?
1. Evită lungimile sfert de undă ($\frac{\lambda}{4}$)
Nu lăsa niciodată coaxialul până la șoc să aibă o lungime apropiată de $\frac{\lambda}{4}$ dintr-o bandă de lucru. Un sfert de undă va transforma impedanța mică de la capătul contragreutății într-o impedanță uriașă la transformator, ceea ce va bloca funcționarea corectă a EFHW și va urca SWR-ul pe acea bandă.
2. De ce $0.05 \lambda$?
Această lungime oferă suficientă „masă” electrică (capacitate față de sol) pentru ca transformatorul 49:1 să își poată descărca curentul de retur, dar este suficient de scurtă pentru a nu deveni un radiator eficient care să îți bage RF în casă sau să deformeze diagramă de radiație a firului principal.
Concluzie practică
Dacă ai un EFHW pentru benzile 40m - 10m (clasicul fir de ~20 de metri lungime), lasă exact 2.2 metri de cablu coaxial de la mufa antenei până la șocul RF. Acei 2.2 metri vor acționa ca o contragreutate perfectă pe toate benzile superioare, iar șocul montat acolo va curăța restul cablului care intră în transceiver.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu