O invenție datată 1906 arată la fel și astăzi. Până în 1950 a fost o cursă nebună pentru tuburi cu vid mai compacte și mai eficiente. După aparitia tranzistorilor, tubul de vid convențional cu catod fierbinte a rămas o alegere comună pentru finalele emițătorului de mare putere. Tubul cu vid a cunoscut o revigorare în ultima vreme în rândul audiofililor, care găsesc în tubul vidat calități deosebite de profunzime, culoare și căldură, calități care nu se găsesc la echipamentele moderne, tranzistorizate. Distribuitorii de tuburi electronice mai dețin încă stocuri uriașe. Desigur, prețul a fost actualizat.
Cred ca fiecare dintre noi am încercat măcar o dată să construim un liniar cu tuburi noi sau recuperate de la aparate scoase din uz. Personal am utilizat în timp 6P13 (final linii televizor Rubin 102, URSS). Liniarul a fost construit cu componente recuperate de la primul nostru televizor. A fost folosit de tata, Tache, YO4RFQ. In memoria lui, rămâne undeva pe un raft... Apoi PL500 (final linii televizoare a/n, RSR). Primul meu liniar "serios" a fost construit cu un GU50, cu posibilitate de upgradare la doua tuburi. Nu-l mai utilizez, dar este functional. Am facut apoi teste cu GU29, însă nu s-au concretizat într-un nou liniar din lipsa unor condensatori variabili.
În ultimii ani am renunțat definitiv la tuburile electronice, toate echipamentele mele (HM sau profesionale) folosesc tranzistori bipolari sau MOSFET de uz general sau speciale pentru RF.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu